Desertul...

       " - Nick, mi-a zis Roger, banii nu sunt totul.

          - Roger, i-am zis eu, cum indraznesti sa ii zici asta unui tata a trei copii?

          Roger se ridica in picioare, se aşeza in fata mea si îmi zise: Vei avea 70 de ani si vei fi bogat. O sa te pensionezi. Iţi garantez. Te vei duce la casa ta de 4 camere din Manhattan si te vei uita in jur. Spune-mi ce o sa ai. SPUNE-MI MIE CE O SA AI!!! Bani! Nimic mai mult! Te vei mai uita odată in jur. De data asta in timp. In trecut. In toţi cei 60 de ani cat ai muncit. Si o sa vezi strada. Iţi garantez. O sosea lunga de 10.000 de mile. Cea pe care o aveai in fata când te-ai născut. Pe care o aveam cu toţi. Cea pe care începem sa mergem de mici. Nu ştiam unde ne duce. Ştim doar ca trebuie sa ajungem la capătul ei. O sosea. Cu doua benzi. Desert in dreapta. Desert in stânga. Mergi ziua. După 2 ore oboseşti. După 4 ore cazi pe jos. Te ridici cu greutate si mergi mai departe. Noaptea dormi. Dimineaţa următoare, imediat după ce te trezeşti, te ridici si mergi mai departe. Nu ai mâncat de 3 zile si iţi e foame. Mergi drept înainte pe banda ta...in zig-zag, ameţit... din când in când calci si pe cealaltă banda. Nu-ti pasa. In dreapta, desert. In stânga, desert. Nu ai mâncat de 5 zile si ştii un singur lucru: nu mai simţi foametea. Nu mai eşti capabil sa simţi. Nimic. Nici dragoste, nici pe cei pe care ii cunoşteai înainte sa porneşti la drum, nu mai distingi culorile, nu mai vezi copacii. Nu mai sunt copaci. Mergi ziua, dormi noaptea. Mergi aşa timp de 18 ani pana când ai uitat totul. Totul. Tot ce mai ştii este ca trebuie sa mergi pana la capăt. După 70 de ani de calatorie ajungi la capăt. Cele doua benzi de autostrada se termina intr-un cerc. Are 10 metri diametru. Banda dreapta se contopeşte cu cea stânga printr-o săgeata. Te uiţi in jur. Nu vezi decât desertul. Te uiţi la săgeata care iţi arata banda stânga. Banda de întoarcere. Te uiţi in spate. Drumul de întoarcere e drept si pierdut intre cer si pamant. Dar ştim amândoi, Nick. Nu exista întoarcere. Cazi pe jos de oboseala. Ai mers 70 de ani pe jos printr-un desert. Abia acum conştientizezi. Vroiai sa ajungi aici. Doar ca nu ştiai. Nu ştiai ca mergi 70 de ani doar de dragul de a merge. Nu ai încercat sa mergi pe celelalte şosele care porneau din punctul de unde a pornit si şoseaua asta. Si ce daca? Unde ajungeai daca mergeai pe celelalte? Iţi spun eu, Nick. Nicăieri. Banii nu o sa-ti aducă fericire, Nick. Paşii nu o sa-ti aducă succes. Ai luptat toata viata pentru bani doar de dragul de a avea bani. Te uiţi in jurul tau si ce realizezi? Ca lumea a rămas la fel. Ca desertul a rămas desert. Ştii ce este un om cu mintea îngusta, Nick? Unul care se uita doar la sosea. Ai încercat vreodată in aceşti 40 de ani pe care i-ai trăit sa ieşi de pe drum? Sa calci pe desert? Sa ramai intr-un loc si sa transformi desertul intro lume? Intr-o lume locuibila? Sa creezi aici o gradina, cu case si fântâni? In desert? Ştii ce vad eu când mă uit in jurul meu in aceasta lume? Chiar si înainte sa ajungem aici, la răscruce. Ştii ce vad?

         - Afişe electorale cu un om negru la casa alba? răspund eu nedumerit.

         - Desertul, îmi zise Roger Rusell pe un ton dispreţuitor. Întreabă bătrânii si ei o sa-ti răspundă. Ei au fost acolo... Iţi garantez. "

Ce semnifica aceasta alegorie pentru voi? Ce reprezinta "desertul", "soseaua" si ... cum putem creea o "gradina" in "desert"?

Criminalitatea

            A fost odată, acum mii de ani, un savant nebun. El era plătit averi de către rege sa descopere un vaccin care sa facă războinici mai buni. Regatul era atacat de armate inamice, nomazi care prădau sau de criminali ordinari.

            Intro zi, după o disputa cu un negustor, savantul descoperii o substanţa necunoscuta, nemaivăzuta si neatinsa de nimeni înainte. El isi chema imediat fiul, in vârsta de 3 ani. Băiatul venii numaidecât fericit la tatăl lui după care tatăl lui ii dădu poţiunea. Ii dădu poţiunea si saptamana viitoare, si de atunci încolo in fiecare saptamana.

            Regele îl întreba de fiecare data pe alchimistul nostru daca poţiunea a funcţionat. Uneori chiar îl certa si ii spunea ca nu o sa-l mai plătească daca nu ii arata efectele. De fiecare data după discuţie, alchimistul prepara si mai multa poţiune pentru fiul sau. Când băiatul împlinii 7 ani, venise ziua testului.

            Băiatul primise o doza de poţiune, o sabie după care i se spuse ca trebuie sa se lupte cu un băiat de doua ori mai musculos ca el. Celalalt băiat nici nu vroia sa se lupte, se uita cu scârba la sabie si nu înţelegea sensul acestei competiţii. Dar fiul alchimistului se uita cu îndârjire la el, ţinea sabia strânsa in mana dreapta si abia aştepta lupta.

            Când lupta începu, fiul alchimistului se arunca asupra adversarului, dădu prima lovitura si îl omora pe băiat. După care lua sabia, o împinse in mort pana când întreg cadavrul era plin de râni.

            Mulţimea fu socata, in schimb băiatul se ridica triumfător si rase de mama adversarului. Aceasta era plina de lacrimi. Doar regele si alchimistul aplaudau.

            Regele si biserica hotarara ca toţi parinti sa dea aceasta poţiune copiilor lor pentru a avea o armata care sa păzească regatul. Parinti spuneau imediat ca asupra fetelor nu funcţiona, ele devenind doar triste si fara chef de viata. Băieţii, in schimb, aşa cum alchimistul prevăzu, deveneau lipsiţi de mila in fata adversarului. Lor le scădea frica confruntării, se antrenau intre ei chiar si când unul dintre ei nu vroia sa participe si găseau o mai mare plăcere in vin decât înainte.

            Regatul impunea ca de acum toţi copiii născuţi sa primească poţiune. Alchimistul murii de batranete la scurt timp. Fiul lui murii si el la scurt timp intrun duel. Războaiele veniră si trecură. Generaţiile se năşteau si mureau. Oamenii descopereau noi pământuri, clădiră turnuri din ce in ce mai înalte, traversară oceane, învinseră neamuri si descoperiră noi continente. Un om inventase o trăsura care se putea deplasa cu viteza vântului fara sa fie trasa de cai. Doi fraţi se ridicară la cer cu o minge de aer. Un grup de vizionari inaltara drumuri de fier prin munţi, prin care oamenii se deplasau mai repede ca niciodată. Satele care pe vremea alchimistului avuseră 1.000 de suflete erau acum de 1.000 de ori mai mari. In schimba, cu toţii continuau sa folosească poţiunea străveche.

           

            Intro zi de vara, un tânăr omora un rege si o regina si un mare război începu. Tineri de nenumărat mureau, iar după 4 ani războiul se terminase. Niciodată nu au mai murit atâtea persoane. Lumea era îngrijorata, toţi vroiau ca asta sa fie ultimul război din istorie. Ca fii lor sa nu mai moara unul după altul. Dar cu toate astea, mamele si tatii au continuat sa producă poţiune. Când băieţii lor, având o dorinţa de război, au început sa ucidă, sa lovească in dreapta si-n stânga, o noua generaţie de alchimişti, care spuneau ca studieaza sufletul, au spus ca nicio poţiune nu e de vina pentru comportamentul asta, ca trebuie sa fie sufletul copilului de vina. Cat, de repede s-a uitat cea ce ştiau oamenii de-acum mii de ani.

            Scriu acest articol in 2012. „Poţiunea” despre care vorbesc este cunoscuta de majoritatea psihologilor sub numele de „child abuse”, care este administrata prin bătaie, umilirea copilului, pedepse si înjurături. 97 % din mamele britanice declara ca isi lovesc băiatul cu vârsta de 1 an. 56% dintre ele isi bat si fiicele. Mame care ştiau ca erau monitorizate de către cercetătorii isi plezneau copiii. Toate studiile arata in mod repetat ca niciun copil nu se naşte violent. Toate studiile arata in mod repetat ca violenta verbala se transmite de la parinti la copii. Toate studiile arata ca toţi violatorii au fost abuzaţi sexual in copilărie. Toate studiile arata ca singurul lucru pe care toţi sinucigaşii îl au in comun este abuzul sever din copilărie. Copilul reprezintă reflecţia părintelui.

Daca citiţi acest articol si cunoaşteţi vreo mama de criminal, vreun tata de violator, vreun părinte a cărui copil s-a sinucis, acum ştiţi care este vinovatul.

„Vreau ca cat timp parinti isi vor mai abuza copiii, puşcăriile sa fie goale si criminalii sa umble in libertate.”

Hartuire sexuala (articol pentru femei)

Este ora 14:00. Te afli la servici în biroul tau, tastînd la computer. Usa se deschide, iar în încăpere intra şeful tau, un bărbat înalt de 40 de ani. Te uiti la el surprinsă în timp ce el vine din ce în ce mai aproape de tine fără sa zică nimic.

- Da?

Vlad Penea, şeful tau, se uita la tine cu un zambet prea suspect. Mai mult de-atît, mirosul de aftershave este dea dreptul insuportabil.

- Vino în biroul meu în clipa asta!

Tonul sau era gros si vulgar dar zambea.
Te ridici nelinistita si treci pe langa el spre usa. Chiar cand ajungi in dreptul lui, el iti atinge spatele. Tresari, tragi aer in piept si mergi mai departe. Cand ajungi in biroul lui, el ridica un stick de pe masa.

- Colegul tau Daniel a scris programul asta si vreau sa-l debugezi. Sa fie gata inainte sa pleci acasa. Cand termini, vi in biroul meu.
- Dar de ce nu mi l-ati trimis prin mail? N-nu era mai rapid? zici tu.
- Am auzit de la colegii tai ca nu prea socializezi. Rares o conduce pe Diana acasa in fiecare seara, ca sa-ti dau un exemplu. Tu ii tratezi pe toti ca pe niste obiecte, iti zice Vlad.

Cand iti pune stickul in mana, degetele lui te ating in mod inutil. Iesi imediat din camera. Cand ajungi la tine, descoperi ca aplicatia pe care Daniel o scrise, se debugeaza intro zi. Te apuci imediat de lucru.
Laura, o prietena, vine sa te anunte la ora 17:00 ca pleaca.

- Nu ai terminat inca? intreaba Laura.
- E deja 5?!? Eu mai am o groaza, zici tu. Ceva imi spune ca impusc o marire de salariu!
- Da-mi sa ma uit!zice Laura uitandu-se pe ecran. Tu vrei sa dormi aici in noaptea asta?
- Sper ca nu ma pune sa termin tot azi! Sa ma mai scuteasca!
- Ohhh! V-ati certat? rade Laura. Lasa, intotdeauna sunt probleme la inceput. Hai, te las! Mult succes!

La ora 20:00, ii transmiti lui Vlad ce ai lucrat pana atunci. Nu ai terminta decat jumatate, dar stii ca altii nu ar fii terminat nici o treime. La un minut dupa, primesti un mesaj sa vii in biroul lui. Iti iei lucrurile, stingi lumina si mergi la el sa-ii spui vreo doua.

Pe holuri, luminiile sunt stinse, e clar ca nu mai e nimeni in cladire. Intri in biroul lui.

- Ati vrut sa-mi spuneti ceva?
- Dar de ce esti asa suparata? Nu a fost asa de rea treaba pe care ai facuto cu debugarea, iti zice Vlad.

Imediat, te apuca cu mana dreapta de fund. Tipi si ii tragi o palma peste fata. Te apuca de mana si iti trage si el una de cazi la pamant fara sa mai fii capabila sa gandesti de durere. Plangi fara sa stii ce o sa faca mai departe.

- Da ce, tu crezi ca eu iti voi permite orice? racneste Vlad. Iti permiti tu sa imi vi in birou si sa faci orice?!?! EU sunt seful tau si de mine asculti. Te pot concedia oricand vreau eu, mai ales daca vi cu munca asta jalnica la mine! Te porti ca o stoarfa cu toti colegii tai si crezi ca o sa-ti permit si eu, aha?!?

Te ridici precauta de pe jos. El este furios si iti e frica sa te bata.

-Asculta, iti zice el. Sa nu mai faci nicio greseala dupa asta pe care ai facuto acum ca ramai fara slujba. Acum, pleaca. Acum!

-----------------------------------------------------------------------------

Un numar prea mare de femei din Romania sunt hartuite sexual la locul de munca. Femeia de mai sus, din scenariul imaginar a fost victima unui asalt sexual. Ea probabil va ajunge acasa unde va spune ce s-a intamplat. Mai putin probabil va face plangere la politie. Durata care o sa-i ia sa completeze formularele o sa fie mai mica de 2 ore. Ca declaratia sa treaca prin toate procesele birocratice va dura 2 luni. Doua luni.
Dupa acea, va incepe anchetarea de catre politie. Desi bunul simt ne spune ca seful v-a fi vazut ca un vinovat, adevarul este mult mai sumbru. Viata personala a femeii v-a fi examinata din toate punctele de vedere, politia si colegii ei de slujba(care credeau ca e iubita sefului!) o vor acuza ca "vrea atentie", ca "vrea sa profite de pe urma procesului", ca "e depravata". Seful, logic, v-a sustine varianta ca lucrurile s-au intamplat altfel, ca femeia l-a amenintat cu distrugerea reputatiei in caz ca nu-i marea salariul. Daca v-a face fata psihic, procesul va dura cativa ani si v-a costa zeci de mii de euro. Experienta proprie imi spune ca politistii ii vor aminti ca nu are dovezi, ca toti sunt impotriva ei si o vor ruga sa retraga plangerea.


De ce se intampla toate astea?

Actualul sistem juridic din Romania este finantat de catre stat. Scopul lui este sa impiedice agresiunea intre doi indivizi. Clientii sunt populatia. Serviciul oferit este siguranta. Sistemul de plata sunt impozitele platite cu forta. Acest detaliu este crucial.

Statul stie ca isi primeste banii chiar daca calitatea serviciului este una redusa. O firma privata in comparatie, trebuie sa asigure o calitate a serviciilor cat mai mare la un cost cat mai scazut. Altfel, da faliment! In America, exista companii private care rezolva disputele intre doua firme la un pret de 100 de ori mai mic si intrun timp mult mai scurt. O disputa de la bursa de valori costa in medie intrun tribunal de stat 500.000 $ si dureaza 8 ani. La un tribunal privat, 1.000 $ si 2 luni de zile.

Exista un singur sistem juridic in Romania iar daca "seful" din povestea noastra dadea mita iar judecatorul era corupt, nimeni nu stia si nimeni nu avea ce face judecatorului. Daca existau in schimb, 100 de firme de rezolvare a disputelor, fiecare aflata in competitie ca sa ofere cel mai bun serviciu iar cel mai bun serviciu este obiectivitatea si impartialitatea, coruptia ar fi aproape inexistanta!

Ar exista modalitati de a dovedi publicului ca nu poti da mita iar fiecare firma s-ar lupta sa fie considerata cea mai impartiala si mai corecta firma! Reputatia ar conta si ar exista un cont bancar de 100.000 de $ pentru oricine descopera ca cineva a dat mita. Imaginati-va o lume unde ai putea sa mergi pe strada la orice ora fara sa-ti fie frica ca un golan te ataca. O lume unde ai stii ca daca cineva iti face ceva rau, va trebui ca dupa un proces scurt sa iti transmita o suma frumusica in contul bancar! O lume in care criminalii nu ar sta degeaba in puscarii pe banii mei si ai tai, ci ar fi dusi in ilegalitate si ostracizati de catre toata societatea. Pe scurt, nu ar putea sa intre intrun supermarket, sa cumpere benzina, sa mearga pe anumite strazi fara sa li se spuna:

"Conform cardului de identitate, nu ati platit restituirea pentru o infractiune comisa. Va rugam sa parasiti proprietatea acestui magazin sau va vom impusca."

Ar face orice sa plateasca restituirea catre victima pana cand dobanda nu e prea mare.

Acest sistem social este numit anarcho-capitalism. A fost propus in anii 50' de catre economisti laureati ai premiului Nobel. Din pacate, o asemenea societate nu exista si nu a existat vreodata. Odata cu caderea Uniunii Europene, cu prabusirea economiei americane si cu internetul, sansa ca societatea noastra sa devina anarcho-capitalista este din cea in ce mai mare.


Pregatiti-va pentru viitor acum ca ultimele fire de nisip din clepsidra stau sa cada in vartejul trecutului.

Saracii

Multi etatisti pun din nou si din nou intrebarea "cum ajuti saracii intro societate anarcho-capitalista, eh?". Acest dialog imaginar e un raspuns.

Etatistul: "Intro societate anarcho-capitalista, de-a ta, saracii ar murii de foame! Cine crezi tu ca ar da de mancare saraciilor cand pe toti ii intereseaza profitul? Anarcho-capitalismul e usor de imaginat de tine, dar in viata reala, oamenii mor de foame, traiesc de pe-o zi pe alta. Multi oameni n-au apa curenta, traiesc cu 50 de mii de lei pe zi. Cu aia ce faci, ii lasi sa moara de foame???"

Eu: "Exista doua motive pentru care in situatia prezenta, oamenii nu au de mancare. Nu sunt angajati nicaieri fiindca statul nu le permite sau nu vor sa munceasca. In anarcho-capitalism, nu exista un stat care sa puna reglementari imbecile, gen 'salariu minim' si asa-mai-departe. Angajatorii nu trebuie sa faca hartoage 2 saptamani ca sa poata angaja pe cineva si sa il tina angajat timp de 30 de zile dupa ce se hotaraste sa-l concedieze. Angajatorii nu au motivatia sa angajeze pe cineva pentru un salariu mic fiindca riscul de a pierde bani e urias. Angajatorii au ca scop sa faca profit, nu sa piarda saptamani, bani si energie ca sa angajeze pe cineva dupa care daca ala e neglijent sa mai trebuiasca sa-i dea salariu pentru 30 de zile inainte sa-l dea afara. Ca sa nu mai spun ca legiile care nu te lasa sa angajezi pe cineva sub 700 RON pe luna garanteaza ca cei care nu pot produce 1400 RON pe luna nu au slujba! De ce "1400 de RON"? Fiindca angajatorul trebuie sa plateasca si impozite, si taxe. In Romania, dupa ce s-a strans profitul, 80% se duce la stat prin taxe, impozite, asigurari de somaj si asigurari de sanatate, si abia atunci restul de 20% se imparte la angajati plus angajator. Salariu minim de 700 RON si o groaza de formalitati inseamna ca vor ramane multi someri muritori de foame! Daca vrei sa scazi somajul aproape de zero, fa astfel incat angajatorul sa poata angaja pe oricine pe orice salariu in mai putin de 1 ora, sa-l poata concedia in mai putin de 1 ora si sa nu cheltuie niciun ban prin toate astea. Toate astea sunt garantate in anarcho-capitalism. "

Etatistul: "Dar oamenii fara nicio calificare? Cu oamenii fara nicio calificare cum facem?"

Eu: "Oamenii fara nicio calificare pot obtine calificari foarte usor. Nu-ti trebuie 4 ani de zile la o scoala profesionala ca sa stii sa folosesti un strung. Nu-ti trebuie 1 an la un curs de frizeri ca sa stii sa tunzi pe cineva bine. Astea-s porcarii! Poti invata un idiot sa foloseasca un strung intro saptamana, maxim doua. Poti invata pe cineva sa faca o tunsoare simpla, barbateasca, cum poarta atatia in Romania, in cateva zile. Ii retii salariul pe 2 saptamani ca sa il platesti pe cel pe care il antreneaza si sa ai o mica suma in caz ca idiotul face greseala sa ii distruga cuiva freza si trebuie sa-i platesti paguba. Dupa aia il platesti si daca e nevoie il inveti sa faca frizuri mai complicate. Nimeni nu a spus ca il platesti pentru calificarea pentru care l-ai angajat. Cand esti platit un salariu mic, slujba este mai mult un loc unde inveti o abilitate dupa alta si primesti o felie de paine pentru asta. Mai intai somerul invata sa folosesca un strung primitiv. Dupa acea, strungaru' ajunge sa folosesca un strung electric. Dupa care ajunge sa folosesca un computer de proiectat piese. Dupa care ajunge sa-i monitorizeze pe strungari si astfel invata mai bine procesul de productie. Dupa care, daca este inteligent, intra in conducerea companiei. Astfel, omu' care ar fii trait pe ajutor social in etatism, ajunge multi-miliardar intro perioada de cativa ani. "

Etatistul: "Este absolut absurd sa spui ca intro societate salbatica precum anarcho-capitalismul tau in care domina legea junglei, un om nascut sarac va ajunge sa detina mai mult decat o cocioaba dintro mahala. Auzi, multi-miliardar..."

Eu: "Habar n-ai despre ce vorbesti! Acum 200 de ani, in perioada Revolutiei Industriale, intro societate pur capitalista, lucrurile se intamplau exact cum am zis mai devreme! 30% dintre familiile bogate ajungeau intro generatie sarace. Iar 30% dintre familiile sarace ajungeau intro generatie bogate. Cea ce nu intelegi este ca daca cineva a tras tare sa ajunga bogat prin economisiri, inovatie si auto-control, el va cheltuii putini bani chiar cand ajunge bogat, dar copiii lui nu vor avea acea experienta de viata! Ei, nascuti bogati, vor cheltuii fara sa inteleaga valoarea muncii depuse pentru a realiza o avere! Saracii in schimb vor da tot ce pot ca sa aiba bani, asta intro societate care pune valoarea pe munca si nu pe ajutor de la stat! Asta e ciclul normal al lucrurilor, fara interventia artificiala a statului! "

Etatistul: "Si cu bolnavii ce faci?!?"

Eu: "Exista foarte putini bolnavi in Romania care..."

Etatistul: "Cum sa existe putini bolnavi ca sunt spitalele plineee!!!"

Eu: "Exista foarte putini bolnavi care au ajuns sa aiba cancer la plamani dar nu au fumat in draci! Exista foarte putini oameni care au diabet dar nu se indoapa cu paine, cartofi si zahar. Exista putini oameni care au probleme cu inima si fac sport si au grija de sanatatea lor! Oamenii care nu tin cont de sanatatea lor sa nu ma puna pe mine sa le platesc pastilele si vizitele la spital si sa le dau bani pentru greselille lor! Platesti pentru greseliile pe care le faci, sa se poarte ca niste adulti!!!"

Etatistul: "Tu obligi saracii care acum au o viata normala si au ce manca sa accepte forma asta de societate in care sa munceasca pentru un salariu de mizerie, sa nu fie legati de un contract aprobat de stat, sa plateasca din salariul lor antrenamentul pentru meserie, si totul pentru profit! In democratie, oamenii astia au ce manca si fara sa faca toate astea!"

Eu: "In democratie, oamenii au ce manca si doar atat. Sistemul propus de mine ofera oameniilor posibilitatea de a munci, a castiga un salariu, a se intretine singuri din propriul efort si a ajunge la un moment dat sa prospere. Sa ajunga la un moment dat sa fie mandri de cine sunt. De a stii ca singuri si-au cladit viata. O viata nobila. O viata in care nu au trait pe seama altora ci din cea ce au produs. O viata in care au dobandit o groaza de abilitati folositoare care le-a adus succes. Doar prin capitalism, oamenii isi vor atinge intreg potentialul."