Este ora 14:00. Te afli la servici în biroul tau, tastînd la computer. Usa se deschide, iar în încăpere intra şeful tau, un bărbat înalt de 40 de ani. Te uiti la el surprinsă în timp ce el vine din ce în ce mai aproape de tine fără sa zică nimic.
- Da?
Vlad Penea, şeful tau, se uita la tine cu un zambet prea suspect. Mai mult de-atît, mirosul de aftershave este dea dreptul insuportabil.
- Vino în biroul meu în clipa asta!
Tonul sau era gros si vulgar dar zambea.
Te ridici nelinistita si treci pe langa el spre usa. Chiar cand ajungi in dreptul lui, el iti atinge spatele. Tresari, tragi aer in piept si mergi mai departe. Cand ajungi in biroul lui, el ridica un stick de pe masa.
- Colegul tau Daniel a scris programul asta si vreau sa-l debugezi. Sa fie gata inainte sa pleci acasa. Cand termini, vi in biroul meu.
- Dar de ce nu mi l-ati trimis prin mail? N-nu era mai rapid? zici tu.
- Am auzit de la colegii tai ca nu prea socializezi. Rares o conduce pe Diana acasa in fiecare seara, ca sa-ti dau un exemplu. Tu ii tratezi pe toti ca pe niste obiecte, iti zice Vlad.
Cand iti pune stickul in mana, degetele lui te ating in mod inutil. Iesi imediat din camera. Cand ajungi la tine, descoperi ca aplicatia pe care Daniel o scrise, se debugeaza intro zi. Te apuci imediat de lucru.
Laura, o prietena, vine sa te anunte la ora 17:00 ca pleaca.
- Nu ai terminat inca? intreaba Laura.
- E deja 5?!? Eu mai am o groaza, zici tu. Ceva imi spune ca impusc o marire de salariu!
- Da-mi sa ma uit!zice Laura uitandu-se pe ecran. Tu vrei sa dormi aici in noaptea asta?
- Sper ca nu ma pune sa termin tot azi! Sa ma mai scuteasca!
- Ohhh! V-ati certat? rade Laura. Lasa, intotdeauna sunt probleme la inceput. Hai, te las! Mult succes!
La ora 20:00, ii transmiti lui Vlad ce ai lucrat pana atunci. Nu ai terminta decat jumatate, dar stii ca altii nu ar fii terminat nici o treime. La un minut dupa, primesti un mesaj sa vii in biroul lui. Iti iei lucrurile, stingi lumina si mergi la el sa-ii spui vreo doua.
Pe holuri, luminiile sunt stinse, e clar ca nu mai e nimeni in cladire. Intri in biroul lui.
- Ati vrut sa-mi spuneti ceva?
- Dar de ce esti asa suparata? Nu a fost asa de rea treaba pe care ai facuto cu debugarea, iti zice Vlad.
Imediat, te apuca cu mana dreapta de fund. Tipi si ii tragi o palma peste fata. Te apuca de mana si iti trage si el una de cazi la pamant fara sa mai fii capabila sa gandesti de durere. Plangi fara sa stii ce o sa faca mai departe.
- Da ce, tu crezi ca eu iti voi permite orice? racneste Vlad. Iti permiti tu sa imi vi in birou si sa faci orice?!?! EU sunt seful tau si de mine asculti. Te pot concedia oricand vreau eu, mai ales daca vi cu munca asta jalnica la mine! Te porti ca o stoarfa cu toti colegii tai si crezi ca o sa-ti permit si eu, aha?!?
Te ridici precauta de pe jos. El este furios si iti e frica sa te bata.
-Asculta, iti zice el. Sa nu mai faci nicio greseala dupa asta pe care ai facuto acum ca ramai fara slujba. Acum, pleaca. Acum!
-----------------------------------------------------------------------------
Un numar prea mare de femei din Romania sunt hartuite sexual la locul de munca. Femeia de mai sus, din scenariul imaginar a fost victima unui asalt sexual. Ea probabil va ajunge acasa unde va spune ce s-a intamplat. Mai putin probabil va face plangere la politie. Durata care o sa-i ia sa completeze formularele o sa fie mai mica de 2 ore. Ca declaratia sa treaca prin toate procesele birocratice va dura 2 luni. Doua luni.
Dupa acea, va incepe anchetarea de catre politie. Desi bunul simt ne spune ca seful v-a fi vazut ca un vinovat, adevarul este mult mai sumbru. Viata personala a femeii v-a fi examinata din toate punctele de vedere, politia si colegii ei de slujba(care credeau ca e iubita sefului!) o vor acuza ca "vrea atentie", ca "vrea sa profite de pe urma procesului", ca "e depravata". Seful, logic, v-a sustine varianta ca lucrurile s-au intamplat altfel, ca femeia l-a amenintat cu distrugerea reputatiei in caz ca nu-i marea salariul. Daca v-a face fata psihic, procesul va dura cativa ani si v-a costa zeci de mii de euro. Experienta proprie imi spune ca politistii ii vor aminti ca nu are dovezi, ca toti sunt impotriva ei si o vor ruga sa retraga plangerea.
De ce se intampla toate astea?
Actualul sistem juridic din Romania este finantat de catre stat. Scopul lui este sa impiedice agresiunea intre doi indivizi. Clientii sunt populatia. Serviciul oferit este siguranta. Sistemul de plata sunt impozitele platite cu forta. Acest detaliu este crucial.
Statul stie ca isi primeste banii chiar daca calitatea serviciului este una redusa. O firma privata in comparatie, trebuie sa asigure o calitate a serviciilor cat mai mare la un cost cat mai scazut. Altfel, da faliment! In America, exista companii private care rezolva disputele intre doua firme la un pret de 100 de ori mai mic si intrun timp mult mai scurt. O disputa de la bursa de valori costa in medie intrun tribunal de stat 500.000 $ si dureaza 8 ani. La un tribunal privat, 1.000 $ si 2 luni de zile.
Exista un singur sistem juridic in Romania iar daca "seful" din povestea noastra dadea mita iar judecatorul era corupt, nimeni nu stia si nimeni nu avea ce face judecatorului. Daca existau in schimb, 100 de firme de rezolvare a disputelor, fiecare aflata in competitie ca sa ofere cel mai bun serviciu iar cel mai bun serviciu este obiectivitatea si impartialitatea, coruptia ar fi aproape inexistanta!
Ar exista modalitati de a dovedi publicului ca nu poti da mita iar fiecare firma s-ar lupta sa fie considerata cea mai impartiala si mai corecta firma! Reputatia ar conta si ar exista un cont bancar de 100.000 de $ pentru oricine descopera ca cineva a dat mita. Imaginati-va o lume unde ai putea sa mergi pe strada la orice ora fara sa-ti fie frica ca un golan te ataca. O lume unde ai stii ca daca cineva iti face ceva rau, va trebui ca dupa un proces scurt sa iti transmita o suma frumusica in contul bancar! O lume in care criminalii nu ar sta degeaba in puscarii pe banii mei si ai tai, ci ar fi dusi in ilegalitate si ostracizati de catre toata societatea. Pe scurt, nu ar putea sa intre intrun supermarket, sa cumpere benzina, sa mearga pe anumite strazi fara sa li se spuna:
"
Conform cardului de identitate, nu ati platit restituirea pentru o infractiune comisa. Va rugam sa parasiti proprietatea acestui magazin sau va vom impusca."
Ar face orice sa plateasca restituirea catre victima pana cand dobanda nu e prea mare.
Acest sistem social este numit
anarcho-capitalism. A fost propus in anii 50' de catre economisti laureati ai premiului Nobel. Din pacate, o asemenea societate nu exista si nu a existat vreodata. Odata cu caderea Uniunii Europene, cu prabusirea economiei americane si cu internetul, sansa ca societatea noastra sa devina anarcho-capitalista este din cea in ce mai mare.
Pregatiti-va pentru viitor acum ca ultimele fire de nisip din clepsidra stau sa cada in vartejul trecutului.