A fost odată, acum mii de ani, un savant nebun. El era plătit averi de către rege sa descopere un vaccin care sa facă războinici mai buni. Regatul era atacat de armate inamice, nomazi care prădau sau de criminali ordinari.
Intro zi, după o disputa cu un negustor, savantul descoperii o substanţa necunoscuta, nemaivăzuta si neatinsa de nimeni înainte. El isi chema imediat fiul, in vârsta de 3 ani. Băiatul venii numaidecât fericit la tatăl lui după care tatăl lui ii dădu poţiunea. Ii dădu poţiunea si saptamana viitoare, si de atunci încolo in fiecare saptamana.
Regele îl întreba de fiecare data pe alchimistul nostru daca poţiunea a funcţionat. Uneori chiar îl certa si ii spunea ca nu o sa-l mai plătească daca nu ii arata efectele. De fiecare data după discuţie, alchimistul prepara si mai multa poţiune pentru fiul sau. Când băiatul împlinii 7 ani, venise ziua testului.
Băiatul primise o doza de poţiune, o sabie după care i se spuse ca trebuie sa se lupte cu un băiat de doua ori mai musculos ca el. Celalalt băiat nici nu vroia sa se lupte, se uita cu scârba la sabie si nu înţelegea sensul acestei competiţii. Dar fiul alchimistului se uita cu îndârjire la el, ţinea sabia strânsa in mana dreapta si abia aştepta lupta.
Când lupta începu, fiul alchimistului se arunca asupra adversarului, dădu prima lovitura si îl omora pe băiat. După care lua sabia, o împinse in mort pana când întreg cadavrul era plin de râni.
Mulţimea fu socata, in schimb băiatul se ridica triumfător si rase de mama adversarului. Aceasta era plina de lacrimi. Doar regele si alchimistul aplaudau.
Regele si biserica hotarara ca toţi parinti sa dea aceasta poţiune copiilor lor pentru a avea o armata care sa păzească regatul. Parinti spuneau imediat ca asupra fetelor nu funcţiona, ele devenind doar triste si fara chef de viata. Băieţii, in schimb, aşa cum alchimistul prevăzu, deveneau lipsiţi de mila in fata adversarului. Lor le scădea frica confruntării, se antrenau intre ei chiar si când unul dintre ei nu vroia sa participe si găseau o mai mare plăcere in vin decât înainte.
Regatul impunea ca de acum toţi copiii născuţi sa primească poţiune. Alchimistul murii de batranete la scurt timp. Fiul lui murii si el la scurt timp intrun duel. Războaiele veniră si trecură. Generaţiile se năşteau si mureau. Oamenii descopereau noi pământuri, clădiră turnuri din ce in ce mai înalte, traversară oceane, învinseră neamuri si descoperiră noi continente. Un om inventase o trăsura care se putea deplasa cu viteza vântului fara sa fie trasa de cai. Doi fraţi se ridicară la cer cu o minge de aer. Un grup de vizionari inaltara drumuri de fier prin munţi, prin care oamenii se deplasau mai repede ca niciodată. Satele care pe vremea alchimistului avuseră 1.000 de suflete erau acum de 1.000 de ori mai mari. In schimba, cu toţii continuau sa folosească poţiunea străveche.
Intro zi de vara, un tânăr omora un rege si o regina si un mare război începu. Tineri de nenumărat mureau, iar după 4 ani războiul se terminase. Niciodată nu au mai murit atâtea persoane. Lumea era îngrijorata, toţi vroiau ca asta sa fie ultimul război din istorie. Ca fii lor sa nu mai moara unul după altul. Dar cu toate astea, mamele si tatii au continuat sa producă poţiune. Când băieţii lor, având o dorinţa de război, au început sa ucidă, sa lovească in dreapta si-n stânga, o noua generaţie de alchimişti, care spuneau ca studieaza sufletul, au spus ca nicio poţiune nu e de vina pentru comportamentul asta, ca trebuie sa fie sufletul copilului de vina. Cat, de repede s-a uitat cea ce ştiau oamenii de-acum mii de ani.
Scriu acest articol in 2012. „Poţiunea” despre care vorbesc este cunoscuta de majoritatea psihologilor sub numele de „child abuse”, care este administrata prin bătaie, umilirea copilului, pedepse si înjurături. 97 % din mamele britanice declara ca isi lovesc băiatul cu vârsta de 1 an. 56% dintre ele isi bat si fiicele. Mame care ştiau ca erau monitorizate de către cercetătorii isi plezneau copiii. Toate studiile arata in mod repetat ca niciun copil nu se naşte violent. Toate studiile arata in mod repetat ca violenta verbala se transmite de la parinti la copii. Toate studiile arata ca toţi violatorii au fost abuzaţi sexual in copilărie. Toate studiile arata ca singurul lucru pe care toţi sinucigaşii îl au in comun este abuzul sever din copilărie. Copilul reprezintă reflecţia părintelui.
Daca citiţi acest articol si cunoaşteţi vreo mama de criminal, vreun tata de violator, vreun părinte a cărui copil s-a sinucis, acum ştiţi care este vinovatul.
„Vreau ca cat timp parinti isi vor mai abuza copiii, puşcăriile sa fie goale si criminalii sa umble in libertate.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu